joi, 29 aprilie 2010

de dor...

ma trezesc alintata de un bronz subtil
si vad cum pescarusii dorm pe-o panza senina
cerul imbracat in foite discrete de aur
murmura in tacere al tau dor

lacrimi de soare pe obraji rumeniti
ochi cenusii,margele topite scanteind sub soare
zambet rujat in roua diminetii a melciilor rosii
sclipiri de nisip stralucind a dor vesnic

pietre de soare acunde marea in somnul ei
din palme curg melci striviti in lacrimi de nisip
povesti ascunse cu noi pastreaza scoicile-n adancuri
nuante din mine picteaza marea mult mai calda

ma diluez in albastrul marii,stiu sa te gasesc acolo
din taina unei ape se nasc ale tale soapte de iubire
zambetul tau imi va deschide azi in petale de iubire
o floare albastra deasupra noastra,cerul.

2 comentarii:

  1. ma intrebam cand ai sa revii din nou cu versurile tale ....si ai revenit....si se cunoaste ...citesc ceva de calitate

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc mult ADRIAN,am fost putin ocupata,dar mai gasesc ceva clipe sa astern aici cate-o bucata din suflet...ma bucur ca ma citesti!o zi senina sa ai precum iti sunt aparitile tale pentru mine!

    RăspundețiȘtergere