Doar Inima-mi e penitenciar de amintiri
Doar ingerii pictandu-ți cerul
Doar florile cunoscandu-ți zborul
Doar eu, iubindu-ți infinitul...
Strabateam Primăveri imbujorate cu ochi-mi călători
Taram prin bucurii,ecourile umbrei tale
Desenam in mijlocul inimii aripi de fluturi arse
Reusind sa mă adun din nebunia ciresilor infloriti
Mangaiam universul alb sa -ți AUD eternitatea
Alegeam nemurirea,cunoscand fragilitatea zilelor metalite
Doar azi,Singuratea imi despuia chipul, dezbracandu-mi ochii
Dintr-o farama de soare spânzurat deasupra marii
Inregistram soaptele palide strigatului tau
Încerc sa-mi ascund ochii in labirintule marii
Sa nu pot stinge soarele in chihlimbarul zilei
Si simt cum furi tacerea melancolica din mijlocul inimii
Vom fi singuri azi, pe o pleoapa fragila de cer
Doar Timpul cu noi inghite fluturi,
Doar curcubeele se vor topi atarnand stele
In palmele mele,intr-o Primavara tarzie,
In aripile marii,de un galben anemic
Soarele mi-a zambit doar azi,inepuizabil
joi, 5 martie 2015
duminică, 1 martie 2015
Visam in alb si roșu
Câtă profunzime iti cunosc ochii ce-ți plâng fara ecou...
E Martie...pe-un leagan de ghiocei..
Visam sa atarn stelelor salbe de flori rezemandu-mă de un Stol de ingeri
Mă intrebi mereu de unde te desprind?
Din liniștea cu care iubesti Primavara
Cat imi place sa ascult in alb si roșu marea prin palmele tale
Cand spună marii danseaza pe sevalete toată maduva primăverii
Fluiera fluturii albi,emotiile tremura,inima rastoarna clepsidre roșii
Nu mă pot dezlipi de timpul alb care umple cufere cu fluturi
Nu-mi pot topi sufletul decât in pumnii plini cu Iasomie frageda
Azi simt cum ard roșu,deasupra stolului de porumbei
Cum in mine fosneste Primavara ce arde cerul in flori nemuritoare
Iubesc amiezile prafuite-n moscul rasuflarilor cu care florile te caută
Fara umbre-ți voi porta prin labirintul nostalgiilor, umbra pașilor tai
Prea multi fluturi iti fredoneaza inima
Prea multi ciresi innebunesc liniștea cu care te caut
Prea mult alb plange profunzimea florilor
Prea mult roșu suspina amurgurile necoapte
Câte salbe de ghiocei sa atarn stelelor?
Sa -ți pot darui Martie crosetat din doua inimi..
Respir alb,
Iubesc roșu
Cu fragilitatea ta albă ating infinitul dintr-o Primavara roșie
E Martie...pe-un leagan de ghiocei..
Visam sa atarn stelelor salbe de flori rezemandu-mă de un Stol de ingeri
Mă intrebi mereu de unde te desprind?
Din liniștea cu care iubesti Primavara
Cat imi place sa ascult in alb si roșu marea prin palmele tale
Cand spună marii danseaza pe sevalete toată maduva primăverii
Fluiera fluturii albi,emotiile tremura,inima rastoarna clepsidre roșii
Nu mă pot dezlipi de timpul alb care umple cufere cu fluturi
Nu-mi pot topi sufletul decât in pumnii plini cu Iasomie frageda
Azi simt cum ard roșu,deasupra stolului de porumbei
Cum in mine fosneste Primavara ce arde cerul in flori nemuritoare
Iubesc amiezile prafuite-n moscul rasuflarilor cu care florile te caută
Fara umbre-ți voi porta prin labirintul nostalgiilor, umbra pașilor tai
Prea multi fluturi iti fredoneaza inima
Prea multi ciresi innebunesc liniștea cu care te caut
Prea mult alb plange profunzimea florilor
Prea mult roșu suspina amurgurile necoapte
Câte salbe de ghiocei sa atarn stelelor?
Sa -ți pot darui Martie crosetat din doua inimi..
Respir alb,
Iubesc roșu
Cu fragilitatea ta albă ating infinitul dintr-o Primavara roșie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)