Ingenunchez pe muchia soarelui deasupra gustului fraged ce framanta zorii zilei
La umbra palmelor se chinuie talpile sa-ti gaseasca privirile
O insangerata liniste etaleaza melci plansi ce-mi tin de urat
Nu pot descanta marea sa-mi nasca tremurul strigatului de copil
Cand zilele fragile poarta peste umeri numai ploi
Si timpul soarbe toate radacinile dragostei
Ma agat nevazuta de un rasarit de luna
Chiar si cand felinarele stau stinse de posghita vuietelor marii
Impaturesc cele doua destine,le leg cu fildes
Caci ma roaga soptit cufarul de amintiri
Sa miros toti trandafirii presati in cartile albastre
Nimic nu ma misca,decat plansul catargelor frante ignorand drumul tau
Pana si marea respira greu,iar tarmurile nu au margini de povesti
Nu pot acopi nici macar ceata din privirile triste
Unde pescarusii insufletesc curcubeul intr-o singura culoare de albastru
Culeg dintre stanci intamplari si le asez in pantecele calutilor de mare
Imbratisari cu voci de pasari si rasuflari de stanci
Vor cauta ochii inchisi in castele de nisip......
Sti ca marea imi cunoaste cel mai bine echilibrul sufletului?
Hai sa ne contompim in fericirea simpla
Iar trandafirii cei uscati sa se rasfranga peste noi in valurile albe
Si vom sti atat:
eterni vom fi doar noi,topind perlele marii
Plutind deasupra noastra siraguri de scoici
Iar noaptile sa ploua cu stele de mare
Si toti coralii sa doarma peste orizonturi
Ascultand vioara albastra!
