marți, 2 iulie 2013

Albastru pur

Oare marea ce face cu stelele,noaptea???
Mai nou,chiar azi aseaza fluturii in inimi de indragostiti,unde pulsul se scalda in valuri cu tonuri de alb,in infinitul zambet,in florile de tei...
Azi se simt amurgurile fara mila,cautandu te pe-o ramura de curcubeu.la fiecare pas al ploii gaseam leaganul de apa unde zorii pareau de hartie si eterna briza rupta din colt de suflet.uit sa mai respir...
Seara,se inchid sub gene distantele prea fragede,odihnind sub scoicile de creta.
Ochii vor dormi goi la capataiul melcului nebotezat pe-o inima de val...te strig si ..doar atat, acum.
Intr-un miros de mosc se sting in chihlimbare prea fragedele stele,plutind pe ale brate zori intr -o singuratate moarte.pe un val ranit de dor neincetat imi canta pescarusii,nu sunt de ceara,dorm cicatrizati de dor,pe stancile uscate,ve valurile de scrisori albastre..
Pianul din franjurile noptii doar epateaza,sunt prea sarate serenadele fara clape,pe-un cer zgariat de pescarusi
In inima imi rasfoieste marea,in valuri de noapte,in nuferii albastrii sub luna de argint...mai mult de atat?nimic
Atat de fraged este oriOntul ochilor cu care ma astepti,caci azi,insasi marea,lacrimeaza rosu!