sâmbătă, 10 mai 2014

Castane albe si negre

Orizonturi pudrate in simfonii...
Urla fragilitatea fosnind pietrele,in genunchi perechile de pași danseaza in ploaie.
Fotografiez cristalinul zilei fara sa ranesc dinstanta dintre noi,umbrele devin palide sub chipul zilei ingehunchiata de matanii.se rataceste tacerea sub templu de castani unde inimile stau sadite fara sa sugrume trifoii din coltul ochilor.
Vanez prin maduva zilei cum se tatueaza curcubee in aripile asfintitului.
Epatez prin franjurile de cuvinte,prin ore fragede,prin scrumul din pupile.....
Va fi atat de fraged timpul cand Vor cânta atât de dur castanii mâine,cand porumbeii,in cufarele de argint isi vor pansa ranile intr un rai dezgolit de inimi.
Sub invelis de pleoapa,intr un tango ravasit,se vor revarsa zori de dantela,doar așteptând.
Mai putin ruginii,se vor dezmierda ranile fara puls,in felinarele de jaratec unde trandafirii mult prea surzi se vor stinge.
Mă apuc din aripi de ziar sa creez trandafiri....
Mii de aplauze acum,mereu,in alb si negru!

vineri, 9 mai 2014

Roua

Seri fara întuneric,stele albastre prinse in curcubee....oare ochii tai agata luna atât de apretata in pieptul meu?dezvelesc felinare,umbre calde rasufla imbratisand doi umeri.
Se rastoarna ore cantarind sentimente.se pot ascunde lacrimi in singuratate?las loc între aer si tine,sa adie toți trandafirii plini de suspine,neimbratisati de glasul mâinii mele.
Fara începutul zilei de mâine,alerg toți trifoii neinascuti.vor rascoli in mine cele mai dulci zambete si vor găsi sclipirile din roua diminetiilor ,voi purta dimineti neclintit de calde fara sa ți mut inima necoapta din abisul nostalgiilor.
Sublimul mi se contureaza in albastru iar toate fulgerele imi vor fi oglinzi remezemand bratele nopții,doar in noptile cu zambete cocotate in leaganul de stele
Veghez fluturi ,adormind...
Cat infinit sa etaleze noaptea in sevaletul ochilor din noi?
Mâine vreau,din nou,ca roua ochilor sa nasca noaptea!!!!

joi, 8 mai 2014

Cu drag

Melancolii sub acoperis de soare,absente gingase incolocind marea,departe,mult prea departe si mult drag de tine.
Sufletul e jumate,neclintit,parfumat in clipe.calcaie calde ce ard peste amintirile mutate de mare.vreau sa mi lipesc obrazul de briza marii sa mi pot aminti zvacnetul inimii tale.
Doar azi vise dublate?doua mâini?doi ochi?o singura inima,eu,tu,o singura inima peticita intr un suflet de fluture.
Rezem scoicile sifonate unde zambetele calde amortesc,undeva unde se rup bucati din starile ce nu omoara apusurile.
Azi,dragostea nu se rosteste,se scrie in ochii tai cu al meu zambet,cu atât drag încât marea botează azi fluturi albi la limita orizontului inimilor noastre.
Cu drag,
Cu marea in spate,
Cu pantecul inimii plin de tine,
Mereu noi