Fara.....

Fi tu pe o pleoapa fragila de cer,
Topiind fluturii pe-un chevalet de curcubeu



Fara sa asculti stelele suspinand
Nu-mi clatina identitate
Cand plang fragilitatea apusului de soare


Fara sa-mi omori apusurile in bucati
Atarna-ti palmele deasupra cerului
Sa imi imbratisezi singuratatea ochilor

Fara sa-mi trezesti fosnetul sarutarilor
Resusciteaza-mi inocenta arsa-n praf de stele
Brodandu-mi cu serenade faramiturile de lacrimi


Contepeste-ti inima in pantecul primaverii......

Frunze si fluturi

Pentru ca umbra cu care te astept,miroase a toamna...incheietura mâinii imi fosneste precum frunzele,e atât de toamna la tine in palme...
Atrag apusurile deasupra umerilor goi,nici noptile cu par sa-si inchida retina,au doar puls.
Mi-atarna toată gandurile pe o pleoapa uscata,goală sunt cum m ai lasat.
Iti port toate visele ca pe o binecuvantare,vreau sa nastem cel mai frumos început de toamna fara cufere pline de sfârșit.
Vreau ca zgomotul din mine sa-ți sincronizeze toate diminetile dupa ora inimii mele in cele mai nepictate nuante ale timpului.FRanturi de fluturi de caută,sa-ți aseze dorul pe-o oglinda sa poti privi cum scriu cu tine pe sensibilitatea curcubeului.
Toamna va innebunii de fericire.Vreau azi sa ploua in suflet si-n inima cu toamna din tine.Sa-mi prafuiasca-n ochi iubirea,sa fosneasca inima in mine a tine,sa ne cunune toamna,sa ne ingenuncheze dorul...
Vreau sufletul la uscat pe-o ramura de curcubeu,sa rasune diminetile a fosnetul iubirii,sa-ți pot iubii ochii goi cicatrizati de rasarituri,sa-ți înțeleg liniștea ce urla...
Ne vom picta desculti pe un covor de frunze,fara așteptați,noi doi si o toamna desculta...
Cat de frumos bate la poarta inimii universul,pictand toamna rasarind din tine.
Te privesc prin cel mai nemarginit ochi al toamnei ce-mi poposeste pe-o creanga de inima,ce frumos se asterne o inima din frunze in sufletul tau.Câte cufere plini cu vise ratasesc pe cararile cu teii ce impletesc la infinit fosnete de inimi....
Nu astept,mă cuibaresc in liniștea ploii,doar tu sti cum e sa ploua cu fluturi uscati.
Am sa ratacesc intr-un jaratec unde noptile dureroase panseaza ochii prinși in temeliile de la pieptul tau.
Nu pot răni sinceritatea din dorul tau mut,pentru ca nu pot răni ale toamnei bătăi de inima.
Azi imi cresc frunze in loc de aripi,mă simt fosnind prin toți porii tai.
E toamna in tine,cu inima blanda,cu zbor de fluturi de hârtie .....
Cu drag, fosnete de vise,V....

Un doar anemic..

Doar Inima-mi e penitenciar de amintiri
Doar ingerii pictandu-ți cerul
Doar florile cunoscandu-ți zborul

Doar eu, iubindu-ți infinitul...

Strabateam Primăveri imbujorate cu ochi-mi călători
Taram prin bucurii,ecourile umbrei tale
Desenam in mijlocul inimii aripi de fluturi arse
Reusind sa mă adun din nebunia ciresilor infloriti

Mangaiam universul alb sa -ți AUD eternitatea
Alegeam nemurirea,cunoscand fragilitatea zilelor metalite
Doar azi,Singuratea imi despuia chipul, dezbracandu-mi ochii
Dintr-o farama de soare spânzurat deasupra marii
Inregistram soaptele palide strigatului tau

Încerc sa-mi ascund ochii in labirintule marii
Sa nu pot stinge soarele in chihlimbarul zilei
Si simt cum furi tacerea melancolica din mijlocul inimii
Vom fi singuri azi, pe o pleoapa fragila de cer

Doar Timpul cu noi inghite fluturi,
Doar curcubeele se vor topi atarnand stele

In palmele mele,intr-o Primavara tarzie,
In aripile marii,de un galben anemic
Soarele mi-a zambit doar azi,inepuizabil

Visam in alb si roșu

Câtă profunzime iti cunosc ochii ce-ți plâng fara ecou...
E Martie...pe-un leagan de ghiocei..

Visam sa atarn stelelor salbe de flori rezemandu-mă de un Stol de ingeri
Mă intrebi mereu de unde te desprind?
Din liniștea cu care iubesti Primavara

Cat imi place sa ascult in alb si roșu marea prin palmele tale
Cand spună marii danseaza pe sevalete toată maduva primăverii
Fluiera fluturii albi,emotiile tremura,inima rastoarna clepsidre roșii
Nu mă pot dezlipi de timpul alb care umple cufere cu fluturi
Nu-mi pot topi sufletul decât in pumnii plini cu Iasomie frageda
Azi simt cum ard roșu,deasupra stolului de porumbei
Cum in mine fosneste Primavara ce arde cerul in flori nemuritoare
Iubesc amiezile prafuite-n moscul rasuflarilor cu care florile te caută
Fara umbre-ți voi porta prin labirintul nostalgiilor, umbra pașilor tai

Prea multi fluturi iti fredoneaza inima
Prea multi ciresi innebunesc liniștea cu care te caut
Prea mult alb plange profunzimea florilor
Prea mult roșu suspina amurgurile necoapte

Câte salbe de ghiocei sa atarn stelelor?
Sa -ți pot darui Martie crosetat din doua inimi..

Respir alb,
Iubesc roșu
Cu fragilitatea ta albă ating infinitul dintr-o Primavara roșie

Petice albe

Ninge cu stoluri de fluturi peste o sâmbăta
Se AUD inimi valsand in perechi de pași uscati
Ochii-mi fotografiaza retine inghetate,povesti moarte
Prinse in albume despre sensibilitate.
Noptii nu i ajunge sa-ți aseze-n buzunarul de la piept,stele
Toate florile noptii incoltesc in freamatul cu care te caut
Deasupra noptii ratacite,nu-mi pot purta afectiunile decât alb
Nu-mi pot răni iarna rasfoind dupa tine

Mă clatin intr-o cicatrice a singuratatii fara identitate
Sacrific cufare de stele pentru zambete ingenunchiate
Mă simt prizoniera in putredul ecou al noptii
Doar astfel pot stige cerul in palma pentru tine
Este o atmosfera frageda cand stelele susupina dupa rasarituri arse
E prea gol timpul,ce-ți boteaza chipul.....
Ceasurile deseneaza-n alb pupila noptii
Cand se împart cerului petice cu noi in alb
Ninge doar azi,
Vechi,
Sensibil,
Fraged,
Intr-o sâmbăta carunta...

Curcubeu albastru

Doar nopți venetiene cu manunchiuri de stele vechi...
Respir,fara sa ranesc marginea nopții,
Farmecul cu care mi-e dor rezeama umerii cerului.
Mă tangui in eternitea cu care stele iti saruta singuratatile
Deasupra pleoapelor vor prinde primii muguri de dor
Fara sa tradez irisul nopții sub cerul ars
Vom fosni in palme manunchiuri de stele

Intr-un priveghi albastru vor dormi cascadele de ingeri.
Tacerea ce picura etaleaza ploi fara experiența
Nu fac mutari din sahul noptii,simt luna pansand irisul inimii
Si atât de fragil mă biciuie raiul prin muzica ochilor ce plâng
Astept sa mi te ofilesti pe buzele-mi albastre
In infinitul inimii toți norii plâng samburi de stele..
Nenascuta fericire,presara întuneric

Se trag cortinele cerului ,
Păsările pheonix imi brodeaza inima in curcubeu albastru......

Castane albe si negre

Orizonturi pudrate in simfonii...
Urla fragilitatea fosnind pietrele,in genunchi perechile de pași danseaza in ploaie.
Fotografiez cristalinul zilei fara sa ranesc dinstanta dintre noi,umbrele devin palide sub chipul zilei ingehunchiata de matanii.se rataceste tacerea sub templu de castani unde inimile stau sadite fara sa sugrume trifoii din coltul ochilor.
Vanez prin maduva zilei cum se tatueaza curcubee in aripile asfintitului.
Epatez prin franjurile de cuvinte,prin ore fragede,prin scrumul din pupile.....
Va fi atat de fraged timpul cand Vor cânta atât de dur castanii mâine,cand porumbeii,in cufarele de argint isi vor pansa ranile intr un rai dezgolit de inimi.
Sub invelis de pleoapa,intr un tango ravasit,se vor revarsa zori de dantela,doar așteptând.
Mai putin ruginii,se vor dezmierda ranile fara puls,in felinarele de jaratec unde trandafirii mult prea surzi se vor stinge.
Mă apuc din aripi de ziar sa creez trandafiri....
Mii de aplauze acum,mereu,in alb si negru!

Roua

Seri fara întuneric,stele albastre prinse in curcubee....oare ochii tai agata luna atât de apretata in pieptul meu?dezvelesc felinare,umbre calde rasufla imbratisand doi umeri.
Se rastoarna ore cantarind sentimente.se pot ascunde lacrimi in singuratate?las loc între aer si tine,sa adie toți trandafirii plini de suspine,neimbratisati de glasul mâinii mele.
Fara începutul zilei de mâine,alerg toți trifoii neinascuti.vor rascoli in mine cele mai dulci zambete si vor găsi sclipirile din roua diminetiilor ,voi purta dimineti neclintit de calde fara sa ți mut inima necoapta din abisul nostalgiilor.
Sublimul mi se contureaza in albastru iar toate fulgerele imi vor fi oglinzi remezemand bratele nopții,doar in noptile cu zambete cocotate in leaganul de stele
Veghez fluturi ,adormind...
Cat infinit sa etaleze noaptea in sevaletul ochilor din noi?
Mâine vreau,din nou,ca roua ochilor sa nasca noaptea!!!!

Cu drag

Melancolii sub acoperis de soare,absente gingase incolocind marea,departe,mult prea departe si mult drag de tine.
Sufletul e jumate,neclintit,parfumat in clipe.calcaie calde ce ard peste amintirile mutate de mare.vreau sa mi lipesc obrazul de briza marii sa mi pot aminti zvacnetul inimii tale.
Doar azi vise dublate?doua mâini?doi ochi?o singura inima,eu,tu,o singura inima peticita intr un suflet de fluture.
Rezem scoicile sifonate unde zambetele calde amortesc,undeva unde se rup bucati din starile ce nu omoara apusurile.
Azi,dragostea nu se rosteste,se scrie in ochii tai cu al meu zambet,cu atât drag încât marea botează azi fluturi albi la limita orizontului inimilor noastre.
Cu drag,
Cu marea in spate,
Cu pantecul inimii plin de tine,
Mereu noi

Fluturi de hârtie

Azi liliecii sunt muti,buchetul din irisul zilei paralizeaza ploile inimii.se panseaza curcubee in amurgurile de certa.visez sa rasfoiesc in zorii vinetii,cărțile fara cuvinte.oare azi pot boteza toate emotiile nespovedite pe ale tale brate!?mă apasa trairile ce plâng in versuri,cuibarind mâini goale,apropiate.încerc sa nu calc urmele pașilor pierduți,intr o agonie prafuita unde atarn de franturi de soare.
Iti impartasesc cu zboruri de fluturi soaptele estompate pe pleoape.
Adu ți aminte pantecele de cuvinte rezemate de tine,doar azi.

Te astept lipind fluturi,pansand trifoi,culegand flori de cires fosforescente.....

Curcubeu

Simt rasuflarea curcubeului de ingeri ai nopții,grea cortina de stele cazuta pe retina ochilor.pricep.simt.înțeleg.compar.nu mint,dorul nu minte,geme.ghioceii nu pot putrezi seara,isi caută cărțile din cufarul unde marea ii usuca la capitolul"vei veni".foarte curând pe vârful buzelor mă freamata moscul nopții,nu poate boteza luna,eclipsa inimii.
Ușor palid,suflul din aer miroase a scoici.nisip necopt atarna in toate fotografiile unde marea nu a respirat pentru tine.se vând iluzii in scoiciile închise.
Mă mut,la geamurile deschise,sa mi curga bratele in porii nopții,mi e doar cald,ascult cum urla lumanariile,mocnesc venele prin albastru tau.așteaptă-mă doar ....
Recuperează-mi ochii din steaua ce a Apus,doar mâine roua diminetii va naște fluturi.

Ce dulce fotografiezi doi ochi intr-o mare de stele rezemata de tine.
Apun,apui....si tu,si eu...si marea si luna...in fluturi de hârtie

Căutare

O dimineața putreda,numai azi,soarele parlit rasufla deasupra genelor de scrum,rascolesc pe malul marii printre cuvintele pierdute..prea multă cenușă de nisip imi zace pe brate..cat de ratacita sa mi stea atarnata brosa din piept,steau de mare arsa de doruri neterminate...nu respira azi,oferă marii tablouri in negru!
Azi,visam împreuna carari drepte,drumuri botezate in lumina lumanarii,flori uitate in cărțile amintirii,vrem doar azi sa învățăm distanță curcubeului mut,nu cred ca se poate reda cerul azi,suspina!!!!fluturii fosnesc,aerul e doar miros de portocale arse...oare ASA se panseaza azi zambete?
Tacerile încep sa murmure deasupra bătăilor de inima a marii,câtă sensibilitate sa mai colectionez....mi se prabusesc ochii de plumb in irisul melcilor,nu pot stopa bucatile de iubire,se tradeaza timpul intr un tablou schitat fara pensule...
Astept sa cânte marea ecouri funerare...

Fragmente de labirint

Atat de crud e soarele cand imi culege bucati de tristeti apasatoare,cati ochi stau neimpartasiti deasupra cerului.azi ma voi dedica broselor facute din trifoi,un sfert din inima,jumatate suflet si putina dragoste,eterne dimineti cu iz de felinare vechi etaland sclipiri in tabloul zilei, de un maine atat de senin,atat de uscat...
Sa ma atarn fara aripi de marea cea albastra?oglinda inimii ce ma trezeste dimineata!incerc sa masor distanta in picaturi de ploaie,nimic nu ma bucura decat sa pot purta pe umeri noaptea, stele ce te asteapta.va fi o noapte grea cu o inima pansata alaturi de pastelurile epatand asfintitul neinfinit de rece.voi putea doar atat,sa tai tacerile cu sticla cerului,sa sangerez Intr-o ninsoare chiar de-i toamna,dorul misca ca un prunc,orologiul fluierand strain in vant.rascolesc pe strazi intre murmurul bancilor cu sange rece,pleoape imbatranite,Chipuri de creta,vant cu scoici,drumuri pavate cu melci...Ma asteapta cufarul plin de cerneala neagra ,chiar si in ceara numele se_incondeiaza si pamantul, atunci va invata sa planga pentru tine.
Se va stinge cerul,linistea va aplauda,stele vor face reverenta in fata lunii,eternitatea vom fi noi in mugurul de toamna,In prima bataie de inima incoltita...
De azi incep sa colectionez cuiburi de fluturi sa-ti pot confectiona In al tau suflet,labirintul inimii

De ora unu

E ora la care se culeg stele in cos langa amintiri inchise cu fermoar.inima de cerneala, sangereaza,voalul intunericului Imi lipeste de fata umbra chipului de creta,emotiile incoltesc aproape de luna,visam sa imbratisam o frantura de timp.Traiesc invizibila cu schite carate in buzunarul inimii prafuite de agonia marii.Sensibilitatea mea azi e paralizata,intuitia mea plange,vreau sa te pastrez ascuns fara poze cu iz funerar.urechile-mi surde la orologiul fara de sfarsit afiseaza orizontul cum zace Fara promisiuni moarte.
Ma detasez de afectiunea ranilor Unde usa inimii Nu sta rezemata pe-o pleoapa calda,Chiar si atunci constient tanjesc Dupa gandul tau ascuns.
Inevitabil pretuirea ochilor de argint cu care cauti pulsul meu,Vegheaza lung.e dragoste,e dor,e iubire,e suflet..
Ratacesc fara sa culeg vise,schimb povesti dar nu finaluri imposibile chiar alaturi de un pachet de zambete amare.Interiorul tremura la inima prabusita pe un curcubeu.
Diminetile vechi vor suspina Cand vor afla ca maine soarele va fi pe cer si noaptea...

Vioara muta

Mi-ar fi placut sa- ti pot boteza shevaletele cu chipul tau din curcubeu,pensulele sa miroasa a scortisoara,si brazii de ceara sa emane mosc...ce zi nebotezata,nu poate culege tristeti alaturi de viorile stranse in mana.Nu pot afisa in amiezile de hartie,trandafiri uscati de-un rosu neimpartasit.Ma apasa zborul de fluturi in zarile de cupru,e doar rece,respir,clipesc e o vara cruda fara parfum de flori.
Ma innec in reflexia umbrei mele,atat de grei sunt pasii tai,doar ii ascult,supravietuiesc atat de cald unei inimi frante cu un soare atat de gol.
E un joi putred cu Ecou de o asteptare prafuita,nu-ti sufoca zambetul de gheata daruindu-mi ochii din povesti,ma voi inveli sigur cu matasea noptii...
E doar rece,cu stele de plumb soptind o voce din fragmente,senzatie de gol intre doua maine impreunate,e doar o noapte fara suflu unde dezastrul culege fasii de inima albastra.
Stiu atat de profund ca maine curcubeul va fi cald scaldantu-ti Intunericul din ochii cu margele.
Maine va fi prea mult sa simt cicatricile din trifoii ofiliti,ma va durea nuanta lunii,emotiile ma vor trada dar irisii se vor deschide in pantecul inimii.....
Nu-mi scrie,am citit pe fragmente Bucatile de suflet,
Simt ca doar azi, voi muri pe bratele viorii...

Iubire fara testament

Cate salbe de stele panseaza rani adanci adulmecand din felinare...Mi -as fi dorit un mic suras de catifea cu gust de creta amortita eliberand durerea lunii.
Pareau sa planga ingerii in cor,ce noapte vinetie!pansamente cu amintiri rasfoind cuferele cu scoici,eterne iubiri sugrumate-n valurile fara spuma,ce dor,ce inima albastra azi...Suspine desenate din stropi de la stele,timp stopat in bratele apusului din ochii tai.
Nu pot sa ti smulg din soare,cortina din retina ochiului flamand de dragostea cernuta in amurgurile florilor de tei
Prea mult apasa Slovele din calimare urland singuratatiile Din noptile virgine
Se inghit rasariturile brodand jumatati de drumuri,de ce dor Sperantele scaldate-n dor ?
Ma voi lovii mereu in drumul meu neceruit spre tine,de aschiiLe de stele,Precum un fluture hoinar eliberand iubire


Voi rasfoi in irisul din cer,cautand aripi de ingeri,taceri salvatoare,Dor sangerand de iubire,Dragostea prafuita de stele,amurguri botezate de trifoi,apusuri imbratisandu -te Lacrimand....
Simt ca renasc respirand noapte prin tine..
Semnez: mi e dor

Albastru pur

Oare marea ce face cu stelele,noaptea???
Mai nou,chiar azi aseaza fluturii in inimi de indragostiti,unde pulsul se scalda in valuri cu tonuri de alb,in infinitul zambet,in florile de tei...
Azi se simt amurgurile fara mila,cautandu te pe-o ramura de curcubeu.la fiecare pas al ploii gaseam leaganul de apa unde zorii pareau de hartie si eterna briza rupta din colt de suflet.uit sa mai respir...
Seara,se inchid sub gene distantele prea fragede,odihnind sub scoicile de creta.
Ochii vor dormi goi la capataiul melcului nebotezat pe-o inima de val...te strig si ..doar atat, acum.
Intr-un miros de mosc se sting in chihlimbare prea fragedele stele,plutind pe ale brate zori intr -o singuratate moarte.pe un val ranit de dor neincetat imi canta pescarusii,nu sunt de ceara,dorm cicatrizati de dor,pe stancile uscate,ve valurile de scrisori albastre..
Pianul din franjurile noptii doar epateaza,sunt prea sarate serenadele fara clape,pe-un cer zgariat de pescarusi
In inima imi rasfoieste marea,in valuri de noapte,in nuferii albastrii sub luna de argint...mai mult de atat?nimic
Atat de fraged este oriOntul ochilor cu care ma astepti,caci azi,insasi marea,lacrimeaza rosu!

Bucati din aprilie

Firav albastrul cer nebotezat,
Ce noapte argintie cu stelele de pluta!
Cutreier pe carari cu fum de zahar ars
Invatand viorile in poala ochilor sa fredoneze

Rasfoisc dupa tine prin romanele de plastelina
Ce bine stau rezemata de cochilia sufletului tau
Imi umbla dupa primavara talpile cu umbre colorate
Afisand bucati de abtipilduri imitand fluturi

Taceri chinuite rezemate-n ochii de margele
Oare astazi sufletul atinge primavara?

Salvez convingeri permanente de iubire colorata
Inimi deschizand ferestre pentru inceputuri
Azi port alb,pentru afectiuni divine
Unde inocenta se resusciteaza pe-un pantec de inima

Absenta ta imi sta ucisa-n ratacitii irisi
Si pot vana ciresii de hartie ne-nascuti
Dintr-o joaca dupa tine buzele-mi paralizeaza
Incoltind din fluturii hoinari,
Un sevalet cu aripi de trifoi

De ratacesc fara contur,cu penele de sticla
Am sa renasc mocnind in tine flori de liliac
Si soarele va dezlipii amurgurile lacrimand
In cuibulmeu
Irisul tau
In primavara noastra......

Primavara neagra

Ziua se clatia,azi
Pasarile culeg cicatrici
Soarele isi freaca pantecele,plescaind din buze
Noaptea toata a tras clopote de veghe
Caci doar aseara macii toti au fost de creta

Pete de melancolie alearga fluturii de catifea
Bucatile de soare musca din amiezile metalice
Toti norii diafani stau sacrificati in pumni de lacrimi
Si doar azi, singuratatea devenine umana

Se incheaga-n prumbeii muti vazduhul cel ingenuncheat
Cand orele amiezii abia se tanguie in visele amare
Doar zambetele de argint panseaza primavara neagra
Vaduva de ale ei, iubiri fara identitate.

Fluturii de noapte ard pe clapele pianului cu vocea ruginita
Cararile-ti stau toate presarate in lavanda vinetie
Cautandu-te in marea cea cu barcile de fier
Unde,azi, se deseneaza o primavara-n negrul fericirii

Zambetele azi,au poarta inimii inchisa
Azi se plange din dragoste cu lacrimi negre,diafane.....

Putin funerar

Azi lacrimile-mi plang esenta
Racorindu-mi inima de-o balta de intuneric
Unde plimbarile pline de fluturi hoinari
Ratacesc pe-o aripa de rana

Amiezile-mi sunt otravite in delir
Doar soarele poate arde in propile aripi
Desculta,te caut,ranind ploile imbratisate
Ce-ti contureaza peste tanarul amurg,doar ingeri

Orizintul iti atarna privirele innodate
Dezlantuind un tango funerar pansand viorile mute
Unde dorintele azi nu se sinucid neimpartasite
Si toate zambetele-ti stau inhamate

Inima-mi ceruita modeleaza singuratati
Fiind prizoniera in pulburea de vise nerostite
Apusurile vor sta inghitite in mugurii iubirii
Si dragostea,prizoniera in plasele de gene

Prea tandru suna azi ecoul funerar
Cand inima e in genunchi in propiul ei altar....