joi, 5 martie 2015

Un doar anemic..

Doar Inima-mi e penitenciar de amintiri
Doar ingerii pictandu-ți cerul
Doar florile cunoscandu-ți zborul

Doar eu, iubindu-ți infinitul...

Strabateam Primăveri imbujorate cu ochi-mi călători
Taram prin bucurii,ecourile umbrei tale
Desenam in mijlocul inimii aripi de fluturi arse
Reusind sa mă adun din nebunia ciresilor infloriti

Mangaiam universul alb sa -ți AUD eternitatea
Alegeam nemurirea,cunoscand fragilitatea zilelor metalite
Doar azi,Singuratea imi despuia chipul, dezbracandu-mi ochii
Dintr-o farama de soare spânzurat deasupra marii
Inregistram soaptele palide strigatului tau

Încerc sa-mi ascund ochii in labirintule marii
Sa nu pot stinge soarele in chihlimbarul zilei
Si simt cum furi tacerea melancolica din mijlocul inimii
Vom fi singuri azi, pe o pleoapa fragila de cer

Doar Timpul cu noi inghite fluturi,
Doar curcubeele se vor topi atarnand stele

In palmele mele,intr-o Primavara tarzie,
In aripile marii,de un galben anemic
Soarele mi-a zambit doar azi,inepuizabil

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu