Seri fara întuneric,stele albastre prinse in curcubee....oare ochii tai agata luna atât de apretata in pieptul meu?dezvelesc felinare,umbre calde rasufla imbratisand doi umeri.
Se rastoarna ore cantarind sentimente.se pot ascunde lacrimi in singuratate?las loc între aer si tine,sa adie toți trandafirii plini de suspine,neimbratisati de glasul mâinii mele.
Fara începutul zilei de mâine,alerg toți trifoii neinascuti.vor rascoli in mine cele mai dulci zambete si vor găsi sclipirile din roua diminetiilor ,voi purta dimineti neclintit de calde fara sa ți mut inima necoapta din abisul nostalgiilor.
Sublimul mi se contureaza in albastru iar toate fulgerele imi vor fi oglinzi remezemand bratele nopții,doar in noptile cu zambete cocotate in leaganul de stele
Veghez fluturi ,adormind...
Cat infinit sa etaleze noaptea in sevaletul ochilor din noi?
Mâine vreau,din nou,ca roua ochilor sa nasca noaptea!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu