Mi-ar fi placut sa- ti pot boteza shevaletele cu chipul tau din curcubeu,pensulele sa miroasa a scortisoara,si brazii de ceara sa emane mosc...ce zi nebotezata,nu poate culege tristeti alaturi de viorile stranse in mana.Nu pot afisa in amiezile de hartie,trandafiri uscati de-un rosu neimpartasit.Ma apasa zborul de fluturi in zarile de cupru,e doar rece,respir,clipesc e o vara cruda fara parfum de flori.
Ma innec in reflexia umbrei mele,atat de grei sunt pasii tai,doar ii ascult,supravietuiesc atat de cald unei inimi frante cu un soare atat de gol.
E un joi putred cu Ecou de o asteptare prafuita,nu-ti sufoca zambetul de gheata daruindu-mi ochii din povesti,ma voi inveli sigur cu matasea noptii...
E doar rece,cu stele de plumb soptind o voce din fragmente,senzatie de gol intre doua maine impreunate,e doar o noapte fara suflu unde dezastrul culege fasii de inima albastra.
Stiu atat de profund ca maine curcubeul va fi cald scaldantu-ti Intunericul din ochii cu margele.
Maine va fi prea mult sa simt cicatricile din trifoii ofiliti,ma va durea nuanta lunii,emotiile ma vor trada dar irisii se vor deschide in pantecul inimii.....
Nu-mi scrie,am citit pe fragmente Bucatile de suflet,
Simt ca doar azi, voi muri pe bratele viorii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu