Fragmente de labirint

Atat de crud e soarele cand imi culege bucati de tristeti apasatoare,cati ochi stau neimpartasiti deasupra cerului.azi ma voi dedica broselor facute din trifoi,un sfert din inima,jumatate suflet si putina dragoste,eterne dimineti cu iz de felinare vechi etaland sclipiri in tabloul zilei, de un maine atat de senin,atat de uscat...
Sa ma atarn fara aripi de marea cea albastra?oglinda inimii ce ma trezeste dimineata!incerc sa masor distanta in picaturi de ploaie,nimic nu ma bucura decat sa pot purta pe umeri noaptea, stele ce te asteapta.va fi o noapte grea cu o inima pansata alaturi de pastelurile epatand asfintitul neinfinit de rece.voi putea doar atat,sa tai tacerile cu sticla cerului,sa sangerez Intr-o ninsoare chiar de-i toamna,dorul misca ca un prunc,orologiul fluierand strain in vant.rascolesc pe strazi intre murmurul bancilor cu sange rece,pleoape imbatranite,Chipuri de creta,vant cu scoici,drumuri pavate cu melci...Ma asteapta cufarul plin de cerneala neagra ,chiar si in ceara numele se_incondeiaza si pamantul, atunci va invata sa planga pentru tine.
Se va stinge cerul,linistea va aplauda,stele vor face reverenta in fata lunii,eternitatea vom fi noi in mugurul de toamna,In prima bataie de inima incoltita...
De azi incep sa colectionez cuiburi de fluturi sa-ti pot confectiona In al tau suflet,labirintul inimii