vis

cerul se sprijina pe dorintele mele
tandru si salbatic,dai foc noptii cu stele
cu acelasi descantec luna adoarme inima ta
indulcire fina a tacerii mele...

simti o durere de trup lovita de timp
secundele se prabusesc pe pat de scrum
iti varsa plumb topit din stele-n vene
cerul inghite dorinte prefacute-n carbune...

e intuneric peste tot,secunde infinit de triste
curg siroaie de margele negre,
sparte in cioburi fierbinti arse de dor
cum ti se plimba pe buze,soaptele tacute...

gandurile alearga desculte sa te vada
iti vars praf de carbune argintiu pe pleoape
iti las amintiri cu noi,candele ce nu se sting
si-n loc de inima sa-mi bata luna....

imi place noaptea,ma alatur stolului de ingeri
caci daca nu ar fi intuneric
nu te-as vedea pe-un colt de stea
tu si eu,topind aceasi aripa de inger...