duminică, 21 noiembrie 2010

suspin tomnatic


dimineti uscate...
vise rugite...

******
cerul a invatat sa cada peste tristeti invechite
petale de tacere-mi scutura timpul oprit
am timp de singuratate,eu si padurile de tei
sti?chiar si chitarele stiu azi sa planga
******
timpul s-a cicatrizat in priviri pastrate-n cartea veche
zilele se decojesc uscand noiembrie la mine-n palma
inima-mi suspina-n taina sub un nuc hoinar
nu cunosc bine toamna,dar atat de bine te cunosc pe tine

******
parfum frantuzesc? apusurile se topesc inepuizabil
aroma de toamna pe obrajii tai ingenunchind stelele
lacrimi innodate-n gat umezindu-mi ranile deochiate
doar tu si ai tai ochi,intre doua frunze

******
miez de toamna intr-o inima nemiscata

Sentiment

5 comentarii:

  1. se resimte toamna peste tot, şi nu ocoleşte nici inima.

    RăspundețiȘtergere
  2. in versuri, tristetile toamnei par mai frumoase...

    RăspundețiȘtergere
  3. toamna e ca o primavara dragele mele,fiecare frunza e o floare!
    artistul este toamna,ma bucur ca va-ti alaturat frumusetii toamnei!

    RăspundețiȘtergere