marți, 9 noiembrie 2010

rani uscate


o dulce toamna ce topesti copacii...

suntem doi si singuri si pleoapa lunii ne acopera
pe frunte-mi cad salbatic frunze ratacite
privesc cum arde nerabdarea in ploi amagitoare
caci umerii mi-s goi ca porumbeii fara aripi

trasar cand timpul trece ca un fluture pe-o floare
calatoresc in ochii tai caci soarele n-apune niciodata
toate ranile-mi stau amortite de o vreme
imi doarme asa de greu tacerea in chihlimbarul toamnei

imi simt tamplele atat de ude,plang stelele asa profund
ce zile fara miez de soare imi tin companie
si asteptarile-mi inghite toamna de o clipa
un curcubeu imbujorat imi tunde cerul ca o frunza

inima mi-e balerina in culori de toamna

Sentiment

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu