vineri, 29 octombrie 2010

tomnatic


e gol..si..timpul sta chircit in palma inimii
mi-adie calm un vant de mai aplaudand natura
si-si topesc copacii frunzele in clape de pian pamantului
din tonuri stinse de-aramiu trasari sa-mi sorbi privirea
mi-as cubarii pe-o ramura uscata zambetul
sa-mi nasca-n primavara amintirile cu tine...
un murmur fin ingenuncheaza cerul
si fiecare noapte pastreaza langa-o stea un colt din tine
si luna-mi peticeste ochii in trandafiri de toamna
ce ploaie,ce mister,ce parfum ratacind in intuneric,
ce zambete scuturate-n clipe asfintite
ma regaseste luna stinsa-n griul noptiilor distilate-n asteptare
sub aripile cerului mi-adaposteste umbra inimii
apusurile parca-s mult mai dulci si frunzele stau mai ascunse
si toama mi-e ca un amurg parizian topind tacerea
mi-acopar visele cu frunze si timpul-las sa rugineasca
caci doar coloanele de ingeri mi-adapostesc povestile cu noi



timpul aseaza dragostea intr-un sarcofag de frunze

SENTIMENT

5 comentarii:

  1. "Amurg parizian"
    Frumoasa imagine.
    Frumos poem de toamna:X

    RăspundețiȘtergere
  2. superb. n-as putea sa iti spun vare versuri mi-au placut mai mult pentru ca toate sunt superbe si sincer iti spun ca nu pot sa ma decid >:d<

    RăspundețiȘtergere
  3. cat de bine mi-a mers lectura la cafea...minunat!
    sa ai un weekend superb!

    RăspundețiȘtergere
  4. amurgurile toamnei in compania voastra vor fi mereu amurguri pariziene.multumesc ca-mi faceti toamna mai frumoasa!

    RăspundețiȘtergere