intr-o octombrie veche dorul mi-e frunza sezand pe pamantul ud..o ceata de octombrie-mi picteaza ochii
si zambetele desenate incep sa curga de pe geam
fasiile de cer,incet panseaza ranile uscate
caci in delir frunzele plang doar dupa tine
ce dimineti ruginite-n roua lacrimilor nesecate
cu plans din graiul pasarilor fara de pereche
mi-atarn de-un pom uscat o cheie ratacita
sa-mi stea de veghe sufletul intr-o octombrie de foc
incep sa schimb directiile amiezelor cu greu ucise
si dragostea sa planga revarsandu-se in curcubee
prin ochiul toamnei sa-ti vad inima cum hoinareste
sa-ti vad soarele din ochi arzand in zori de cupru
si dragostea mocnind de-un dor nebun.
singuratatea atarna intr-un lant de zale ruginite
si inima miroase a scoarta de stejar
ce timp descult de frig sta-n cui si nu astepta
rataceste in somnul ce-mi imbraca apusul dragostei
in straiele de toamna insetata de iubire
mi-a ruginit dorul intr-o copac mereu verde
SENTIMENT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu