se impleteau din ore elegante scurse de iubire
tablourile noptii in salbe de orhidee sangerii
incepea cerul sa suspine a simfonie
si inima-mi plange iubirea in cor cu ingerii
timpul mi-era topit in picuri de cerneala
si ochii iti plangeau neincetat cu mii de stele
inima mi-era inghetata ca intr-o scoarta
si doru-mi scutura frunze de nuc
o ceata dulce ma invaluie ca intr-o oglinda
pasesc pe un covor de sentimente ce fosneste
cutreier ravasita si-ti simt pasii sub ai mei
imi odihnesc pe-o piatra inima caci sufletul mi-e in genunchi
ma predau iubirii precum inima iubeste al tau suflet
si-ntr-o tacere surda mi-agat mainile de cer
sa pot sa bat la poarta inimii,sa-mi vindec rana
sa inteleg cum plange toamna dupa tine
am sa sculptez din scoarta inimii,mozaic de sentimente
sa-mi decojesc visele ce plang amagitoarele tristeti
sa-ti vad zambetul cum imi imbraca-n toamna chipul
si clepsidrele vor sti sa-mi planga lacrimile fericirii
flori uscate de cuvinte,frunze de iubire presarate
amurguri lipsite de rosu,zori de parfum fara culoare
curcubee nenascute,norii imflamati de pasiuni racoritoare
o dulce toamna,plangi iar pentru mine......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu