joi, 7 octombrie 2010

ganduri ruginite


unde toamna imbratiseaza forma iubirii......

loveste o dimineata surda si tacuta
caci se preling doua lacrimi sarate nestiute
intr-o aroma dulceaga a zambetului nemarginit
ochii imi traverseaza singuratea intr-o melancolie fina
precum copacii plang dupa primavara.....
intr-o inima frageda iubirea miroase a toamna
dar,imi sorb caldura necesara din buzele crapate
caci impregnate stau in albume ruginii
cat imi e de drag trecutul!
si zilele mi se topesc efervescent....
luna invizibila sta chircita infasurata-n amintiri
incerc sa-mi inec timpul cu ploi marete de cuvinte
sa-mi nuantez din cerneala dorul noptilor pierdute
ce rani calde de toamna intr-o zi cu soare!
dorul alearga si el descult pe un covor de frunze
tacerea ramane si ea permanent rece
inchin zilei ganduri ravasite spre eternitate
ranind cerul cu finetea ploilor de toamna ruginii
prin faldurile sufletului mi-adie timpul gol
subliniez octombrie cu tine
caci soarele se infige in pantecul inimii
ofilindu-se in rosu,
devii toamna pentru mine

in baldachine de frunze ruginii vom adormi...

SENTIMENT

4 comentarii:

  1. dorul alearga si el descult pe un covor de frunze


    Toamna este anotimpul meu preferat...hraneste melancolia si adapa izvorul imaginatiei...

    RăspundețiȘtergere
  2. dupa cum ne-ai obisnuit, poezia e superba. imi place mult si poza. pupicei

    RăspundețiȘtergere
  3. multumesc voua,frunze de toamna mereu verzi!

    RăspundețiȘtergere