Chiar daca timpul plange peste noi
Cu aripile inghetate
Si somnul dulce-i prea greoi
Azi, ochii vad singuratate
Clipesc copacii nud,sunt goi de asteptare
Eternii trandafirii stau spanzurati in zare
Ce asfintit nebotezat si pus pe rug apasa
Si toata dragostea e goala si sta arsa
Ce ochi amagitor de cald sa imi inghete rana
Si toate amintirile sa vestejeasca-o rama
Aleile sa-ti simta suflul de ocean
Cand inima-ti sta prizonier la geam...
la tine poezia curge printre clapele coastelor tale spre afara, in lumina. e parte din tine, se vede...orice anotimp ar fi afara, inima iti infloreste nespus, fiindca mereu cand vin aici, simt primavara. si nu m-as mai satura de parfumul primaverilor tale!
RăspundețiȘtergereMultumesc,apariția ta face cu mine,ce face primăvara cu ciresii!primeste drept multumire un suras de sub curcubeul de matase si îmbracă-te in ecoul verde al Primaverii.
ȘtergereTe mai aștept !