Dimineti de metal,fluturi de gheata
Si o inima pulsand tristeste in cantecul vrabiilor...
Azi,nu pot resuscita poemul ochilor loviti
De stelele ascunse in buzunarul de la piept
Azi sfasii toate dapartarile
Si biciui cerul,lacrimandu-mi singuratatea
Mi s-au ucis vulgar zarile cu-n freamat lung de-al tau
Si-n urma ta bataile de inima au atipit
n-am puls in febra viselor ce ard prea fraged
Si doare dorul,rasfoind dupa tine
Se scutura-n pasteluri moarte zilele cu strigate de piatra
Si toata departarea sprijina pe-o rana a inimii
Nu poti pleca,
Decat cu ploi de amintiri prea fragede
si toate orizonturile se vor tatua in rosu
Cand distantele vor stinge cerul,inchizand sub gene,flori
Furtunile de vise vor arde neincetat pe-arcusul de vioara
Si toti ghioceii vor invata sa-mi moara azi pe buze
Cand vi,
Reculege-ma cu aripile de iubire incoltita
Si toate umbrele vor desena un curcubeu de stele
Doar asezandu-mi chihlimbarele pe ranile de primavara
Ai sa intelegi de ce ciresii plang,februarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu