ma rascoleste o toamna plina de simplitate
ating toate mastile din frunze melancolice
caci ma nuanteaza zilele cu iz poetic
cand cerul tot adulmeca lumini din stele
e o tacere dulce de imbratisat
felinarele sunt pline de toamna si ele
mi se topeste singuratea dulce inlauntrul meu
urla padurile iubind ochii tristi si singuri
ploua cu emotii sangerande peste asfintituri
astazi raiul este insusi toamna din suflet
invat sa otravesc schevalete cu trupuri de vioara
cand toamna umbla mult prea desculta
fluturii sunt ruginii si ei in asfintituri de septembrie
miroase peste tot a trandafiri ciopliti in ceara
sufletul e in genunchi,toamna plange...
stau rezemata
...de toamna din tine!!
frumos mai stai si scrii rezemata de toamna!
RăspundețiȘtergerecat de frumoasa poate fi aparitia ta in prag de toamna!sar de aici si ma cuibaresc la tine unde toamna e si mia frumoasa!!
RăspundețiȘtergeresuperb...
RăspundețiȘtergeremelancolica ca intodeauna...daca nu ai fi asa poate ca nu ti-as mai rascolii frunzele...
RăspundețiȘtergereliana.multumesc!ADRIAN,frunzele sunt precum zambetele,culege-le,nu le rascolii!!!
RăspundețiȘtergereimbratisari cu soarele pe umeri pentru voi!