duminică, 11 septembrie 2011

putin rece

incepe totul doar cu prima frunza

suflete goale,ochi intunecati,cuvinte cenusii..
toti teii nu se pot opri din plans in noptiile de plumb
retina-mi doarme toata sub rugina
amintirile cu noi sunt toate vechi si ravasite

si vad franturi de zile in clepsidre sparte
etrnitati de toamna prea absente peste timp
observ intre doua batai de inima,bucati de toamna
e doar distanta dintre tu si eu

ating clipe si reusesc sa topesc fosnete sub lacrimi
orizontul imi promite rasarituri vesnice
pentru ca azi uit culoarele unui soare palid
si-ncep sa-ti conturez mai bine forma inimii


am invatat ca pot inmuguri si toamna...



2 comentarii:

  1. frumos anotimp toamna...plina de culoare ,nostalgie si iubire

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru cine poate zari,toamna are cel mai frumos suras!ti-l daruiesc!

    RăspundețiȘtergere