Decembrie

Se aud cantand viorile de sticla
Arcusurile plang numai colinde
Mă apasa cerul peste inima
Si iarna toată te iubeste

Visez sa-mi doarma ochii in vazduh de orhidee
Si norii toți sa-mi fie clinchete de clopotei
Astept sa-ti cânte turturelele De dor
Si iarna toată sa te aplaude

Vrea din zăpadă sa-ți fac inima de gheata
Si soarele sa n-o topeasca niciodată
Sa-mi doarma-n ea iubirea ta
Si ale lacrimi sincere de dor.....

de-ar fi usor

de-ar fi asa usor sa-mi inclestez in stele ochii
sa ploua peste noi cu macii cei de sticla
si soarele de dupa-amiaza sa miroasa a magnolii

de-ar fi asa usor sa fac din nori zapada-n ochii tai
sa ninga linistit cu fulgi de catifea in urma ta
si luna toata sa aplaude cu gratie

de-ar fi asa usor sa-ti fac inima din curcubeu
ca fluturii din fulgi sa cearna iarna peste noi
si toate diminetile sa aiba doar miros de portocala

de ar fi asa usor sa imbrac dragostea-n zapada
si inima sa-mi oglindeasca in trifoii inghetati
as sti ca iarna toata-i numai poezie...

Sentiment

frunze

sa inceapa eternitatea...

rasuflari de magi in ochii cei de foc
si lacrimile coborau din leaganul de stele
caci tample-mi raman si ele planse
cu dor,cu dragoste si frunze...

eternii trandafiri uscati sunt prizonieri
calare peste sumbrele amurguri
cand simfoniile viorilor sunt surde
si plange arcusul doar cu frunze

fosneste murmurul de ingeri
si in scrisori topite lacrimeaza cerul
pentru ca dragostea sa mai picteze
o inima din ale tale, frunze

Sentiment

bucati

aceasi noapte alba

cu plimbari sub ploi de stele aramii

se aude doar imensitatea noaptii

si toate versurile-mi cad in suflet

precum roua peste trandafirii ofiliti

sunt bolnava de iubire cand toamna toata ingenuncheaza

si ma lasa fara cuvinte precum ea dezbraca calm natura toata

in linistea amara ce-mi inconjoara ochii

tip,urlu...fara vise,fara voce,fara cuvinte

ma apropii sa culeg o inima ce nu-I aproape deloc

plutesc cand te gasesc si simt atat:

mi-esti toamna unde mi se aseaza sufletul

si nimeni nu–ti poate colora mai bine ochii precum toamna

Sentiment

seri sculptate

e o seara cu iz de scortisoara invechit
si dragostea ta-i mult prea rece
mi-asterne-n suflet toamna voalurile amagirii
si trandafirii toti in cartea dragostei suspina
caci sunt mult prea tainici si invechiti
inima nu vrea sa te dea inapoi
si nici soarele sa moara
privesc cum aripile ingerilor ruginesc
si-mi dorm sub pleoape fluturii uscati
se simte peste tot ecoul inimii spargand in ceasuri stele
si peste tot rasuna doar tropaituri de cai scaldati in bronz
nu-ti pot sculpta amorul din sclipiri de stele
dar pot invata toamna sa tremure in lipsa ta


e toamna, acolo unde eu ma aflu..

Sentiment

dorinta

imi amintesc de ranile deschise
si vreau sa fac din frunze randunele...

privesc cum macii toti se sinucid sub luna plina
si toata toamna arde intr-un singur jar mocnit
..respir si doar iubesc
vad simturile prea fragile,cuibarite-n stelele usor uscate
imi ploua peste tamplele amare cu scoarta de stejari
si ochi-mi sunt raniti,sunt invatati sa planga numai rece
incerc s-alerg sa-ti simt iar pulsul inimii fosnind
sa culeg zambetele rugite si rasuflarile caprui..
e murmur de toamna,e inima ranita-n infinit
despart fasiile de nopti ce-s coapte-n stele arse
sa vad amurgurile bete si curcubeele muscand din frunze
sa simt cum fuge cerul cu batai de inima
si sa privesc cum se dezmiarda amintirile sub un covor de frunze
mai am o ultima dorinta:
ajuta-mi templu sufletului sa-mi arda-n frunza toamnei!

Sentiment

lacrima de fier

sunt prinsa intr-un labirint unde fluturii se sinucid de frig

iar eu ma tangui in lumina zilei sa-ti simt pulsul de metal

as vrea,dar..nu pot sa prind din zbor o inima pierduta

unde sangele e rece pulsand in silabe toamna

sunt eu,esti tu,a toamnei lacrima de fier

deasupra-i doar un soare vinetiu cu salbe de magnolii inghetate

si toata inima mi-e plumburie si genele-mi sunt de argint

salbatic peste noi se scurge toamna lacrimandu-si ochii

a ruginit pupila noptilor si zambetele sunt de plumb

Caci cerul tot e-n indoliat si etaleaza culori sumbre

alaturi straziile-s pustii zgariate doar de umbre dezgolite

a sosit timpul ingerilor sa aiba inima de sticla

si caii albi sa fie de argint,ca-n plina toamna

sa se aprinda soarele din scanteie de tropaituri de cai...

e anotimpul noptilor cand ceasurile nu au ore

doar lumanari ce curg siroare peste amurgurile gri

nu pot clipi,tot aerul metalic sta sub serenade mute de viori

imi umplu doar o poala de petale de argint

caci trandafirii toti suspina tremurand o moarte neimplinita...

Sentiment

ganduri dezgolite

murmur din fosnete de carti
melancolii cazute peste eternitati....

miros petale de cer in vis
se aud doar gemete de luna in abis
chipurile timpurii agata cerul plumburiu
curg fosnete de amintiri in sanul toamnei argintiu

vazduhul tot miroase a curmale coapte
e inceput de toamna-n inocenta moarte
e-un dor nebun pictat de zambete si doruri
topind in pleoapa noptii,stelele in chinuri

e totusi putin cald cand felinarele nu plang
si-n inima jaratecul se stinge tremurand
e o dragoste ucigator de rece,mult prea surda
doar inima-ti e toamna,prea rotunda......

plang celulele din inima ,
intr-o toamna incolora..

vulgar

suport cu greu orele portocalii...
ochii plang prabusirile de zboruri
adulmec noptile sub umbrele tarzii
si lacrimez eternitati fara de suferinta

vulgara vreme,apasatorii ochi de liliac
se aud doar fluturi negri si zboruri frante
vesmant de fosnete demntiale
toamna se aseaza ratacita la priveghi

trandafiri toti sunt incolori
caci se ucid nesfarsit amurgurile palide
orizonturi haotice plang lacrimi de rugina
toamna-si dezlantuie ceremoniile nostalgice

nici o atingere fara fosnet
doar zambete pierdute dupa usile zilei
insetatele ceasuri de un bronz al despartirii
splendid descompun inima in toamna amintirii

esenta de toamna

ma rascoleste o toamna plina de simplitate
ating toate mastile din frunze melancolice
caci ma nuanteaza zilele cu iz poetic
cand cerul tot adulmeca lumini din stele
e o tacere dulce de imbratisat

felinarele sunt pline de toamna si ele
mi se topeste singuratea dulce inlauntrul meu
urla padurile iubind ochii tristi si singuri
ploua cu emotii sangerande peste asfintituri
astazi raiul este insusi toamna din suflet

invat sa otravesc schevalete cu trupuri de vioara
cand toamna umbla mult prea desculta
fluturii sunt ruginii si ei in asfintituri de septembrie
miroase peste tot a trandafiri ciopliti in ceara
sufletul e in genunchi,toamna plange...



stau rezemata
...de toamna din tine!!

putin rece

incepe totul doar cu prima frunza

suflete goale,ochi intunecati,cuvinte cenusii..

toti teii nu se pot opri din plans in noptiile de plumb

retina-mi doarme toata sub rugina

amintirile cu noi sunt toate vechi si ravasite

si vad franturi de zile in clepsidre sparte

etrnitati de toamna prea absente peste timp

observ intre doua batai de inima,bucati de toamna

e doar distanta dintre tu si eu

ating clipe si reusesc sa topesc fosnete sub lacrimi

orizontul imi promite rasarituri vesnice

pentru ca azi uit culoarele unui soare palid

si-ncep sa-ti conturez mai bine forma inimii

am invatat ca pot inmuguri si toamna...

jumatate toamna

toamna azi nu are cuvinte..

ceasurile miros a curmala timpurie
veghez sub un cer necopt cum trandafirii invata sa moara
mi-ascultat toamna cum plange sub dureri de stele

luna-mi sta sub ciorne,ruginie,atarna ca o frunza
simt cum vremea bate-n bronzul despartirii
caci se cojesc si plang in disperare plopii toti

se rastoarna cerul,predomina tablouri goale
petale inutile,fluturii,curg peste curcubee ruginii
nu vreau sa respir decat din umbra frunzelor cazute


e atat de toamna incat sufletul
nu poate s-o incapa!!!

fluturi

inaintea mea...
ochii lacrimeaza in ploi de stele cazatoare
amurgurile stau prelinse-n foi cu iz de scortisoara
citesc povesti topindu-se sub felinare adulmecand iubire
cand cerul murmura si noaptea-i ca o mangaiere...

se aduna cerul in campii de stele si striga dorul
cand timpul nu-i senin si sufera apasator
nu vreau decat sa invelesc la miez de noapte
ciornele,in fluturi, sa numai sangereze noaptea!!!!

al tau fluture de noapte!

murmurul noptii

sapa lung tacerea ochilor infasurati in giulgiul lunii,
si scutura cerul, stele in urma saruturilor singure
o ploaie de albastru sangeriu ma tulbura amar
cand simt chemari nostalgice cu iz de inima ranita

imi sta bataia inimii fixata-n tampla cerului
nu pot percepe decat puritatea noptii cum plange
dar azi simt timpul infinit si ratacesc spre maine
cu murmur de stele se vor impleti noptile-n poeme

chiar si dincolo de noapte iti inteleg iubirea!

umbra

cobor cu tine in zbor de mana cu lacimile prafuite
lasand soarele de sticla sa inteleaga a iubirii umbra
invat stelele in taina sa pastreze primavara-n cuib de nori
pentru a nu ma teme niciodata de lacrimarea marii

am sa-mi pansez ranile in alb cu marea cea din umbra
cand sufletu-mi suporta prabusiri de zboruri fara aripi
si tacerea mea e scrisa-n plansul sub castanii dezgoliti
si-mi flutara doar bucurii adanci sangerande de lumina

imi bandajez toate ciornele umbrite sub luna cea tarzie
caci e doar o noapte cu stele dulci coapte sub umbra
si vreau sa ma astepti in umbra inimii din buzunarul de la piept
sa pot purta albastru nesfarsit al cerului fara de umbra

rezem umbra numelui tau sa pot saruta cerul
si tot din umbra ta ma iscalesc,
sentiment!

e decembrie in mai

si chiar nu e timp de ramas bun.....

sufletul e in genunchi,gandurile-n rugaciuni
e decembrie in mai si ninge cu amintiri
se vad cum plang noptile ranile zilelor
in clipele tarzii pe ciornele-nvechite.
mi-e sufletul scaldat in ploi fragede cu maci
cand noptile de mai miros a dragoste eterna
si stele se coc mai bine deasupra curcubeului de sticla
e ultima ninsoare,si urla-n lacramioare
cu miros de mosc peste ochii migadalati
iubesc un mai ce mi te-a daruit
un mai atat de alb unde cerbii descifreaza iubiri
unde raiul e egal cu tine si nostalgiile plutesc
sarut trandafirii in iarna dulcelui mai
sa pot atinge tacutele lacrimi din dorul tau
e mai si zapeziile sunt de catifea

s-a asezat eternitatea ta in miezul inimii mele
un soare,doua inimi
si un fulg de roua....

Sentiment

amintiri

strabat stanci fragede cuibarite-n suflet
locuri in care umbra a plans cu inima in slove de cuvinte
daram ruine calde ravasite inlauntrul meu
si timpul meu cu aripi sta prins in evantai cu amintiri,
pe margini de ape unde stele plang linistit infinitul
caut perechi de amintiti rascolind idealuri,
imi imbratisez apusul ce sta in genunchi in ploaie
sa pot sa strang ciorchini de amintiri neplanse inca,
pe fruntea cerului imi sta incatusat un stol de fluturi
au cuib in amintiri ca-n palma bibliotecii,
observ cum sangereaza norii neincetat in alb
imi daruiesc buchete cu-amintiri din lumi indeparate,
urla din inima lunii destine stampilate-n amintiri
timpul fara trup prinde un nume,
invelesc in fosnete de salcii randurile din trecut
cu cerul la fereastra sa-mi doarma gandurile-n ciorne
in vise am sa caut samburii de amintiri
caci vreau sa-ti pot culege respiratia
din fericirea amintirilor...........

Sentiment

in lacrimi

dintr-o singura privire fac decupaje cerului.....

mi-e sufletul tandari in cioburi cu fotografii fragile
m-apuc sa-impletesc cadre color aruncate-n prin parc
vreau sa simt primavara tremurand in glasul visului de mai

un aer boem,culori plangand in curcubee ravasite
zboara panglici albe fluturand doua inimi prinse-ntr-un legamint
si pe alei vioara murmura primavara ceaiurilor noastre

ma pun la rand,sa imi astept trairile de mai cu ochii umezi
ma inchid in muguri de castan sa-mi tin ascunsa inima
si vreau sa ne plimbam topind aleile scaldata-n nuferi albi

insinuez ca cerul ma vi orb,plangand cu lacrimi colorate
si totusi am sa merg desculta imblanzind pantecului locului
sa pot s-ascult coplesitor cum lacrimile tale inghit clipe


ce frumos plang orele cu chihlimbare!

Sentiment

manunchi albastru

se sparg noptile in stoluri albastre de ingeri
cerneala curge toata-n valuri de albastru iubitor
calimarele mi-astern noptiile in rauri de lacrimi albastre
e doar cald,adie cerul
inima sta calma,zdrentuita-n irisi fara lacrimi
doar labirinturi de albastru imi spala ceata ochilor
fragmente dintr-o inima albastra
imi stau reunite intr-o brosa prinsa-n piept
asteptarile,
vegheaza un somn albastru ca un curcubeu ca-n palma
infloresc toate emotiile nerabdatoare
intr-un buchet de trandafiri albastrii inca neinascuti
fluturi de matase albastruie mi-aliniaza orizontul
vibrand in tropaiuturi de cai regali
culeg manunchiuri de-albastrele
imi sunt culorile pentru alinare fara rasuflare
adie vantul,curcubeele se nasc toate albastre
muguri albastrui de zambet fura cate-un cer senin
se fericesc stelele incoltind in pragul inimii
caci mi se deschid toate sentimentele
in evantai albastru plin de primavara.

anotimpul noptii
e anotimpul meu.

Sentiment