imi amintesc de ranile deschise
si vreau sa fac din frunze randunele...
privesc cum macii toti se sinucid sub luna plina
si toata toamna arde intr-un singur jar mocnit
..respir si doar iubesc
vad simturile prea fragile,cuibarite-n stelele usor uscate
imi ploua peste tamplele amare cu scoarta de stejari
si ochi-mi sunt raniti,sunt invatati sa planga numai rece
incerc s-alerg sa-ti simt iar pulsul inimii fosnind
sa culeg zambetele rugite si rasuflarile caprui..
e murmur de toamna,e inima ranita-n infinit
despart fasiile de nopti ce-s coapte-n stele arse
sa vad amurgurile bete si curcubeele muscand din frunze
sa simt cum fuge cerul cu batai de inima
si sa privesc cum se dezmiarda amintirile sub un covor de frunze
mai am o ultima dorinta:
ajuta-mi templu sufletului sa-mi arda-n frunza toamnei!
Sentiment
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu