Decembrie

Se aud cantand viorile de sticla
Arcusurile plang numai colinde
Mă apasa cerul peste inima
Si iarna toată te iubeste

Visez sa-mi doarma ochii in vazduh de orhidee
Si norii toți sa-mi fie clinchete de clopotei
Astept sa-ti cânte turturelele De dor
Si iarna toată sa te aplaude

Vrea din zăpadă sa-ți fac inima de gheata
Si soarele sa n-o topeasca niciodată
Sa-mi doarma-n ea iubirea ta
Si ale lacrimi sincere de dor.....

de-ar fi usor

de-ar fi asa usor sa-mi inclestez in stele ochii
sa ploua peste noi cu macii cei de sticla
si soarele de dupa-amiaza sa miroasa a magnolii

de-ar fi asa usor sa fac din nori zapada-n ochii tai
sa ninga linistit cu fulgi de catifea in urma ta
si luna toata sa aplaude cu gratie

de-ar fi asa usor sa-ti fac inima din curcubeu
ca fluturii din fulgi sa cearna iarna peste noi
si toate diminetile sa aiba doar miros de portocala

de ar fi asa usor sa imbrac dragostea-n zapada
si inima sa-mi oglindeasca in trifoii inghetati
as sti ca iarna toata-i numai poezie...

Sentiment

frunze

sa inceapa eternitatea...

rasuflari de magi in ochii cei de foc
si lacrimile coborau din leaganul de stele
caci tample-mi raman si ele planse
cu dor,cu dragoste si frunze...

eternii trandafiri uscati sunt prizonieri
calare peste sumbrele amurguri
cand simfoniile viorilor sunt surde
si plange arcusul doar cu frunze

fosneste murmurul de ingeri
si in scrisori topite lacrimeaza cerul
pentru ca dragostea sa mai picteze
o inima din ale tale, frunze

Sentiment

bucati

aceasi noapte alba

cu plimbari sub ploi de stele aramii

se aude doar imensitatea noaptii

si toate versurile-mi cad in suflet

precum roua peste trandafirii ofiliti

sunt bolnava de iubire cand toamna toata ingenuncheaza

si ma lasa fara cuvinte precum ea dezbraca calm natura toata

in linistea amara ce-mi inconjoara ochii

tip,urlu...fara vise,fara voce,fara cuvinte

ma apropii sa culeg o inima ce nu-I aproape deloc

plutesc cand te gasesc si simt atat:

mi-esti toamna unde mi se aseaza sufletul

si nimeni nu–ti poate colora mai bine ochii precum toamna

Sentiment

seri sculptate

e o seara cu iz de scortisoara invechit
si dragostea ta-i mult prea rece
mi-asterne-n suflet toamna voalurile amagirii
si trandafirii toti in cartea dragostei suspina
caci sunt mult prea tainici si invechiti
inima nu vrea sa te dea inapoi
si nici soarele sa moara
privesc cum aripile ingerilor ruginesc
si-mi dorm sub pleoape fluturii uscati
se simte peste tot ecoul inimii spargand in ceasuri stele
si peste tot rasuna doar tropaituri de cai scaldati in bronz
nu-ti pot sculpta amorul din sclipiri de stele
dar pot invata toamna sa tremure in lipsa ta


e toamna, acolo unde eu ma aflu..

Sentiment

dorinta

imi amintesc de ranile deschise
si vreau sa fac din frunze randunele...

privesc cum macii toti se sinucid sub luna plina
si toata toamna arde intr-un singur jar mocnit
..respir si doar iubesc
vad simturile prea fragile,cuibarite-n stelele usor uscate
imi ploua peste tamplele amare cu scoarta de stejari
si ochi-mi sunt raniti,sunt invatati sa planga numai rece
incerc s-alerg sa-ti simt iar pulsul inimii fosnind
sa culeg zambetele rugite si rasuflarile caprui..
e murmur de toamna,e inima ranita-n infinit
despart fasiile de nopti ce-s coapte-n stele arse
sa vad amurgurile bete si curcubeele muscand din frunze
sa simt cum fuge cerul cu batai de inima
si sa privesc cum se dezmiarda amintirile sub un covor de frunze
mai am o ultima dorinta:
ajuta-mi templu sufletului sa-mi arda-n frunza toamnei!

Sentiment

lacrima de fier

sunt prinsa intr-un labirint unde fluturii se sinucid de frig

iar eu ma tangui in lumina zilei sa-ti simt pulsul de metal

as vrea,dar..nu pot sa prind din zbor o inima pierduta

unde sangele e rece pulsand in silabe toamna

sunt eu,esti tu,a toamnei lacrima de fier

deasupra-i doar un soare vinetiu cu salbe de magnolii inghetate

si toata inima mi-e plumburie si genele-mi sunt de argint

salbatic peste noi se scurge toamna lacrimandu-si ochii

a ruginit pupila noptilor si zambetele sunt de plumb

Caci cerul tot e-n indoliat si etaleaza culori sumbre

alaturi straziile-s pustii zgariate doar de umbre dezgolite

a sosit timpul ingerilor sa aiba inima de sticla

si caii albi sa fie de argint,ca-n plina toamna

sa se aprinda soarele din scanteie de tropaituri de cai...

e anotimpul noptilor cand ceasurile nu au ore

doar lumanari ce curg siroare peste amurgurile gri

nu pot clipi,tot aerul metalic sta sub serenade mute de viori

imi umplu doar o poala de petale de argint

caci trandafirii toti suspina tremurand o moarte neimplinita...

Sentiment