ganduri dezgolite

murmur din fosnete de carti
melancolii cazute peste eternitati....

miros petale de cer in vis
se aud doar gemete de luna in abis
chipurile timpurii agata cerul plumburiu
curg fosnete de amintiri in sanul toamnei argintiu

vazduhul tot miroase a curmale coapte
e inceput de toamna-n inocenta moarte
e-un dor nebun pictat de zambete si doruri
topind in pleoapa noptii,stelele in chinuri

e totusi putin cald cand felinarele nu plang
si-n inima jaratecul se stinge tremurand
e o dragoste ucigator de rece,mult prea surda
doar inima-ti e toamna,prea rotunda......

plang celulele din inima ,
intr-o toamna incolora..

vulgar

suport cu greu orele portocalii...
ochii plang prabusirile de zboruri
adulmec noptile sub umbrele tarzii
si lacrimez eternitati fara de suferinta

vulgara vreme,apasatorii ochi de liliac
se aud doar fluturi negri si zboruri frante
vesmant de fosnete demntiale
toamna se aseaza ratacita la priveghi

trandafiri toti sunt incolori
caci se ucid nesfarsit amurgurile palide
orizonturi haotice plang lacrimi de rugina
toamna-si dezlantuie ceremoniile nostalgice

nici o atingere fara fosnet
doar zambete pierdute dupa usile zilei
insetatele ceasuri de un bronz al despartirii
splendid descompun inima in toamna amintirii

esenta de toamna

ma rascoleste o toamna plina de simplitate
ating toate mastile din frunze melancolice
caci ma nuanteaza zilele cu iz poetic
cand cerul tot adulmeca lumini din stele
e o tacere dulce de imbratisat

felinarele sunt pline de toamna si ele
mi se topeste singuratea dulce inlauntrul meu
urla padurile iubind ochii tristi si singuri
ploua cu emotii sangerande peste asfintituri
astazi raiul este insusi toamna din suflet

invat sa otravesc schevalete cu trupuri de vioara
cand toamna umbla mult prea desculta
fluturii sunt ruginii si ei in asfintituri de septembrie
miroase peste tot a trandafiri ciopliti in ceara
sufletul e in genunchi,toamna plange...



stau rezemata
...de toamna din tine!!

putin rece

incepe totul doar cu prima frunza

suflete goale,ochi intunecati,cuvinte cenusii..

toti teii nu se pot opri din plans in noptiile de plumb

retina-mi doarme toata sub rugina

amintirile cu noi sunt toate vechi si ravasite

si vad franturi de zile in clepsidre sparte

etrnitati de toamna prea absente peste timp

observ intre doua batai de inima,bucati de toamna

e doar distanta dintre tu si eu

ating clipe si reusesc sa topesc fosnete sub lacrimi

orizontul imi promite rasarituri vesnice

pentru ca azi uit culoarele unui soare palid

si-ncep sa-ti conturez mai bine forma inimii

am invatat ca pot inmuguri si toamna...

jumatate toamna

toamna azi nu are cuvinte..

ceasurile miros a curmala timpurie
veghez sub un cer necopt cum trandafirii invata sa moara
mi-ascultat toamna cum plange sub dureri de stele

luna-mi sta sub ciorne,ruginie,atarna ca o frunza
simt cum vremea bate-n bronzul despartirii
caci se cojesc si plang in disperare plopii toti

se rastoarna cerul,predomina tablouri goale
petale inutile,fluturii,curg peste curcubee ruginii
nu vreau sa respir decat din umbra frunzelor cazute


e atat de toamna incat sufletul
nu poate s-o incapa!!!

fluturi

inaintea mea...
ochii lacrimeaza in ploi de stele cazatoare
amurgurile stau prelinse-n foi cu iz de scortisoara
citesc povesti topindu-se sub felinare adulmecand iubire
cand cerul murmura si noaptea-i ca o mangaiere...

se aduna cerul in campii de stele si striga dorul
cand timpul nu-i senin si sufera apasator
nu vreau decat sa invelesc la miez de noapte
ciornele,in fluturi, sa numai sangereze noaptea!!!!

al tau fluture de noapte!

murmurul noptii

sapa lung tacerea ochilor infasurati in giulgiul lunii,
si scutura cerul, stele in urma saruturilor singure
o ploaie de albastru sangeriu ma tulbura amar
cand simt chemari nostalgice cu iz de inima ranita

imi sta bataia inimii fixata-n tampla cerului
nu pot percepe decat puritatea noptii cum plange
dar azi simt timpul infinit si ratacesc spre maine
cu murmur de stele se vor impleti noptile-n poeme

chiar si dincolo de noapte iti inteleg iubirea!