La amiaza

M-am trezit rezemata de o umbra desculta
Doar ploile cu inimi fragede mi-au alintat genele de sticla
Cuminti au stat suspinele apasand ceasul diminetii...
E asa prematura ziua
Atat de fraged,rasaritul nebotezat de cer
Buzele de argint s-au copt cautand roua diminetii
Au ascultat melancolice povestile de sub salcamii
Azi,iti pot scrie singuratatea din clepsidra ochiilor
Ocolind seductia marii,te pot cuprinde in palme alaturi de gargarite
Fara sa-ti frang siragurile perlelor din inima
Maine sufletul nu-mi poate suporta cuvintele nerostite
Si lacrimile vor dansa in pereche
Incerc sa ma evapor printe-o sarutare franta
Sa culeg din valuri de fluturi aurii,cunana de soare
Si irimedialbil sa-mi pansez ranile-n casmir
Se anunta o dupa-amiaza trandafierie..

Te astept..

Incerc sa foarfec luna...sa-ti pot darui jurnalul timpului
Ma misca un suflet pierdut,nerostiind cuvinte
Incalecabd noaptea,pe-un armasar albastru de cerneala
E azurzitor de liniste,fara rasuflare,imi clipesc stelele subtil
Alaturi am imbalsamatele alei cu iasomii neplanse
Deasupra amintirilor mi-agat mereu o inima
Slefuiesc cu praf de scortiosoara
Eterne zambete de iulie.....
Tremura orele,ceasurile apun
Lacrimeaza marea,melcii rasuna prin valuri...
Pictez pe sticla noptiile absente
Si tainele iubirii apun imbratiate
Astept un zambet senin si roua sa-mi picteze ochii diminetii...
Te astept..

Trandafir albastru

Mi-e inima oglinda cerului cu stele
Ce scutara ratacitor cate o umbra de suflet
Nu vreau sa-mi friga stele privirea
Amintindu-ti dorul mut sclipind albastru
Pescuiesc din curcubeele de sticla,teii incolori
Sa-ti pot vedea ochii lacrimand a roua
Si palmele imbratisand zambete de flori
E atat de seara..
Incat,in sunet de stele imi dorm ochii
Si toate privirile se gasesc sub clar de luna
E doar un dor etern ce-mi spala chipul
Aerul tremura,orhideele clipesc
Cerul respira,luna canta
Simt in maduva iubirii rasaritul dulcelui amurg
Unde ploua cu fotografii in rama albastra
Cand lipsa ta umbreste zambetul de seara
Si tot alaiul de ingeri scutura viori
Ador sa-ti ating noptile
Cand cerul iti culege
Acei albastrii trandafiri...

Nopti de cristal

Fragmente de luna cruda
 Pene metalice zburand dezordonat de rece...
 Nimic nu-mi poate pansa amurgul de gheata
 Ce sta oglindit in ochii sifonati de un dor bland
Doar felinarele raman pudrate-n stelele uscate
 Si toate aleeile plang in iasomie
Prea crud e cerul azi
 Cand rapsodiile deseneaza ploi de amintiri
 Rasfoiesc in umbra noptii dupa vechii trandafiri
Nimic nu misca,decat inima
 Doar miezul inimii e cald
 Cand toate petale fosnesc pe ritmul tau
 Ma topesc,
 Cand ploile de inimi iti ating sufletul
 Si tot alaiul de ingeri presara trandafiri
 Invelind inima in cristalinul noptii

azi,noptiile miros a gheata!

Vederi

Nu vreau sa ranesc primavara
Cu buzele-mi uscate...

Vreau garduri infinite de flori in jurul inimii
Sa-ti caut inima si-n labirinturile Cu lalele mute
Unde eternele priviri imi inclesteaza inima

Broderia din a ta inima adanca revarsa soarele
Unde amintirile de-un sepia boem boteaza cerul
Cand fluturii Picteaza in argint retina noptii

Prea discret mocneste-n tine Dorul nemarturisit
Cand ratacesc cu florile nenascute inca,si
Astept distanta dintre noi sa fie rasaritul ochilor inchisi.


Vorbeste-mi
Fara suflu,fara atingeri
fara sa frangi primavara din vederile cu noi....

Ochi inchisi

Ma foiesc ca o frunza uscata in bataia vantului
Pe fondul cerului galben ca lamaia
Amintirile cunosc o durere ascutita, usor palida

Ca un paianjen desenat pe plasa intinsa
Umbrele Mi se retrageau din intunericul rece
Precum o viziune intr-o catifea neagra

E un iad laptos unde ceata-mi stinge candelabre
Ceasurile toate bat deasupra unui cer murdar
Unde penumbra din suflet se lateste peste tot

Norii de abur se pierd intr-un amestesc nedefinit
Unde ploua cu matanii si noptile se deseneaza-n rosu
Doar ochii mai pot capata culoarea aurului slefuit

Inchid ochii,candelabrele
Modelez spledoarea linistii...

In genunchi

Mocneau in mine,cald dar trist,ochii soarelui
Tacut,intre umerii norilor clipea ranind asfintitul
Meditam,dar nu puteam auzi,ratacind dupa tine
Decat ploi in tacere.

La rascruce de drumuri imi vindecam nostaligiile
Caci trist se rasucea in urma ta,pamantul
Nu puteam fugi dupa tine nici in genunchi
Cadeau neincetat atatea galaxii de stele

Doar luna impletea din gene evantaie
Sa pot diseara sa veghez deasupra noptii tale
Sa-ti pot cunoaste tacerile mangaiate de viorile plumburii
Intr-un rai poetic unde poemele se sugruma de dor

Ma uit cum primavara se ucide cu penele de inger
Si toti zorii vorbesc din pantecul florilor
E atat de greu sa lovesti inimile frante din zbor
Dar atat de suav sa invii fluturii cu zvacniri de inima

Curg atat de salbatic curcubeele
Caci pupila zilei te inghite maret
Si tot intunericul se dezgolete din toate madularele
Cand toate despartirile se sterg divin

Incatusate amintiri despre trecuturile tandre
Cand fluturii si noi traiam hoinari
Deasupra templului cu inimi sangerande de iubire
Unde cuvintele curgeau nerostite

Tacerea mea e in genunchi in raiul primaverii tale...