Decembrie

Se aud cantand viorile de sticla
Arcusurile plang numai colinde
Mă apasa cerul peste inima
Si iarna toată te iubeste

Visez sa-mi doarma ochii in vazduh de orhidee
Si norii toți sa-mi fie clinchete de clopotei
Astept sa-ti cânte turturelele De dor
Si iarna toată sa te aplaude

Vrea din zăpadă sa-ți fac inima de gheata
Si soarele sa n-o topeasca niciodată
Sa-mi doarma-n ea iubirea ta
Si ale lacrimi sincere de dor.....

de-ar fi usor

de-ar fi asa usor sa-mi inclestez in stele ochii
sa ploua peste noi cu macii cei de sticla
si soarele de dupa-amiaza sa miroasa a magnolii

de-ar fi asa usor sa fac din nori zapada-n ochii tai
sa ninga linistit cu fulgi de catifea in urma ta
si luna toata sa aplaude cu gratie

de-ar fi asa usor sa-ti fac inima din curcubeu
ca fluturii din fulgi sa cearna iarna peste noi
si toate diminetile sa aiba doar miros de portocala

de ar fi asa usor sa imbrac dragostea-n zapada
si inima sa-mi oglindeasca in trifoii inghetati
as sti ca iarna toata-i numai poezie...

Sentiment

frunze

sa inceapa eternitatea...

rasuflari de magi in ochii cei de foc
si lacrimile coborau din leaganul de stele
caci tample-mi raman si ele planse
cu dor,cu dragoste si frunze...

eternii trandafiri uscati sunt prizonieri
calare peste sumbrele amurguri
cand simfoniile viorilor sunt surde
si plange arcusul doar cu frunze

fosneste murmurul de ingeri
si in scrisori topite lacrimeaza cerul
pentru ca dragostea sa mai picteze
o inima din ale tale, frunze

Sentiment

bucati

aceasi noapte alba

cu plimbari sub ploi de stele aramii

se aude doar imensitatea noaptii

si toate versurile-mi cad in suflet

precum roua peste trandafirii ofiliti

sunt bolnava de iubire cand toamna toata ingenuncheaza

si ma lasa fara cuvinte precum ea dezbraca calm natura toata

in linistea amara ce-mi inconjoara ochii

tip,urlu...fara vise,fara voce,fara cuvinte

ma apropii sa culeg o inima ce nu-I aproape deloc

plutesc cand te gasesc si simt atat:

mi-esti toamna unde mi se aseaza sufletul

si nimeni nu–ti poate colora mai bine ochii precum toamna

Sentiment

seri sculptate

e o seara cu iz de scortisoara invechit
si dragostea ta-i mult prea rece
mi-asterne-n suflet toamna voalurile amagirii
si trandafirii toti in cartea dragostei suspina
caci sunt mult prea tainici si invechiti
inima nu vrea sa te dea inapoi
si nici soarele sa moara
privesc cum aripile ingerilor ruginesc
si-mi dorm sub pleoape fluturii uscati
se simte peste tot ecoul inimii spargand in ceasuri stele
si peste tot rasuna doar tropaituri de cai scaldati in bronz
nu-ti pot sculpta amorul din sclipiri de stele
dar pot invata toamna sa tremure in lipsa ta


e toamna, acolo unde eu ma aflu..

Sentiment