umbra

cobor cu tine in zbor de mana cu lacimile prafuite
lasand soarele de sticla sa inteleaga a iubirii umbra
invat stelele in taina sa pastreze primavara-n cuib de nori
pentru a nu ma teme niciodata de lacrimarea marii

am sa-mi pansez ranile in alb cu marea cea din umbra
cand sufletu-mi suporta prabusiri de zboruri fara aripi
si tacerea mea e scrisa-n plansul sub castanii dezgoliti
si-mi flutara doar bucurii adanci sangerande de lumina

imi bandajez toate ciornele umbrite sub luna cea tarzie
caci e doar o noapte cu stele dulci coapte sub umbra
si vreau sa ma astepti in umbra inimii din buzunarul de la piept
sa pot purta albastru nesfarsit al cerului fara de umbra

rezem umbra numelui tau sa pot saruta cerul
si tot din umbra ta ma iscalesc,
sentiment!