se sparg noptile in stoluri albastre de ingeri
cerneala curge toata-n valuri de albastru iubitor
calimarele mi-astern noptiile in rauri de lacrimi albastre
e doar cald,adie cerul
inima sta calma,zdrentuita-n irisi fara lacrimi
doar labirinturi de albastru imi spala ceata ochilor
fragmente dintr-o inima albastra
imi stau reunite intr-o brosa prinsa-n piept
asteptarile,
vegheaza un somn albastru ca un curcubeu ca-n palma
infloresc toate emotiile nerabdatoare
intr-un buchet de trandafiri albastrii inca neinascuti
fluturi de matase albastruie mi-aliniaza orizontul
vibrand in tropaiuturi de cai regali
culeg manunchiuri de-albastrele
imi sunt culorile pentru alinare fara rasuflare
adie vantul,curcubeele se nasc toate albastre
muguri albastrui de zambet fura cate-un cer senin
se fericesc stelele incoltind in pragul inimii
caci mi se deschid toate sentimentele
in evantai albastru plin de primavara.
anotimpul noptii
e anotimpul meu.
Sentiment
albastrul imi incalzeste inima...
RăspundețiȘtergeresi cerneala albastra imi desluseste gandul neterminat din mintea-mi firava si inca necoapta.
ai scris superb!
Luli.
Lorelei,ma bucur ca te0ai lasat purtata in adancurile albastre!iti daruiesc un ocean de imbratisari albastre!
RăspundețiȘtergerecu drag!!