fosnesc aripi de ingeri agale peste vazduhul de argint
azi,singuratatea e-ndulcita cu iz de scortisoara
intr-o compozitie de stele ochii imi stau calzi
topindu-mi noptile de ceara inlauntrul meu
ma concepe noaptea intr-o isterie de poezie
gustul de umbra preseaza flori reci peste ochii plansi
sunt vise prinse in monotonie alba-neagra
caci zarile de ingeri suspina neincetat cu pleoape stinse
si moare soarele cu gratie in patima amurgului
mi se hraneste noaptea cu spectacolul de stele
panze de vapoare stau sugrumate-n zarile de sticla
cand ceasurile noptii sunt decor in albe ciorne
scriu,alb,negru,
caci primavara nu refuza adieri de dragoste
superb
RăspundețiȘtergeremultumesc!
RăspundețiȘtergere