duminică, 21 noiembrie 2010
suspin tomnatic
dimineti uscate...
vise rugite...
******
cerul a invatat sa cada peste tristeti invechite
petale de tacere-mi scutura timpul oprit
am timp de singuratate,eu si padurile de tei
sti?chiar si chitarele stiu azi sa planga
******
timpul s-a cicatrizat in priviri pastrate-n cartea veche
zilele se decojesc uscand noiembrie la mine-n palma
inima-mi suspina-n taina sub un nuc hoinar
nu cunosc bine toamna,dar atat de bine te cunosc pe tine
******
parfum frantuzesc? apusurile se topesc inepuizabil
aroma de toamna pe obrajii tai ingenunchind stelele
lacrimi innodate-n gat umezindu-mi ranile deochiate
doar tu si ai tai ochi,intre doua frunze
******
miez de toamna intr-o inima nemiscata
Sentiment
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
se resimte toamna peste tot, şi nu ocoleşte nici inima.
RăspundețiȘtergerein versuri, tristetile toamnei par mai frumoase...
RăspundețiȘtergeretoamna e ca o primavara dragele mele,fiecare frunza e o floare!
RăspundețiȘtergereartistul este toamna,ma bucur ca va-ti alaturat frumusetii toamnei!
Frumoase cuvinte.
RăspundețiȘtergeremultumesc!
RăspundețiȘtergere