Ma foiesc ca o frunza uscata in bataia vantului
Pe fondul cerului galben ca lamaia
Amintirile cunosc o durere ascutita, usor palida
Ca un paianjen desenat pe plasa intinsa
Umbrele Mi se retrageau din intunericul rece
Precum o viziune intr-o catifea neagra
E un iad laptos unde ceata-mi stinge candelabre
Ceasurile toate bat deasupra unui cer murdar
Unde penumbra din suflet se lateste peste tot
Norii de abur se pierd intr-un amestesc nedefinit
Unde ploua cu matanii si noptile se deseneaza-n rosu
Doar ochii mai pot capata culoarea aurului slefuit
Inchid ochii,candelabrele
Modelez spledoarea linistii...
Ce frumos!
RăspundețiȘtergereMultumesc Anna!o primavara senina desenata in flori nemuritoare,pentru tine!
RăspundețiȘtergere