J'taime

manastire fara oameni se naste-n tine
in vederea unei dimineti cu ceasuri triste
purificata doar de suspine nocturne ale tacerii
insa esenta sonara a umbrei tale naste note muzicale
zambete dureroase de dor sting soarele viu al Parisului
tacerile nocturne pe aripi de intuneric
ridica dorul in stol de pasari cu ganduri albastre

te adapostesti in umbra catedralei
imbatat de parfumuri si de broderii de ganduri
ingenuncheaza cerul nemiscat in slujba sentimentelor
pe timpul chel aluneca absenta ta
in ce sa ma inec?in Sena sau in muzica?
aleg in tine,le regasesc pe amandoua
inima mea oglindeste-n tine dragoste eterna
cum Notre-Dame se oglindeste viu in Sena

de-ar prinde culoare dragostea din mine
ti-ar picta inima,piesa celebra expusa la Louvre
cat as vrea sa strivesc timpul in maini,sa te poata mangaia
dansand pe-un cald Champs Elysees discret
tangoul dulce al atingerii pariziene
din ochii tai as face alei sa ratacesti cu ingerii
pe Montmartre te voi gasi si pe-ale tale ganduri
sa nastem impreuna pe alei brodate de-ntuneric
poeme frantuzesti fosforescente

Parisul fara tine n-are cer
din ceas in ceas picteaza un tablou absentei tale
e ca o toamna-n floare violet
aromate amurguri pariziene ....
dorul devine muzica pe marginea turnului Eiffel
unde cerul necopt isi scutura stele
imi amintesc ca esti,doar auzindu-ti pasii
aripi de inger cu parfum frantuzesc ma tin aproape vie
eu nu sunt nicaieri.
cu tine sunt peste tot.

doar el te intelege..
e farmecul tau de a turna frumusete peste tot ce naste Parisul...