lacrima de fier

sunt prinsa intr-un labirint unde fluturii se sinucid de frig

iar eu ma tangui in lumina zilei sa-ti simt pulsul de metal

as vrea,dar..nu pot sa prind din zbor o inima pierduta

unde sangele e rece pulsand in silabe toamna

sunt eu,esti tu,a toamnei lacrima de fier

deasupra-i doar un soare vinetiu cu salbe de magnolii inghetate

si toata inima mi-e plumburie si genele-mi sunt de argint

salbatic peste noi se scurge toamna lacrimandu-si ochii

a ruginit pupila noptilor si zambetele sunt de plumb

Caci cerul tot e-n indoliat si etaleaza culori sumbre

alaturi straziile-s pustii zgariate doar de umbre dezgolite

a sosit timpul ingerilor sa aiba inima de sticla

si caii albi sa fie de argint,ca-n plina toamna

sa se aprinda soarele din scanteie de tropaituri de cai...

e anotimpul noptilor cand ceasurile nu au ore

doar lumanari ce curg siroare peste amurgurile gri

nu pot clipi,tot aerul metalic sta sub serenade mute de viori

imi umplu doar o poala de petale de argint

caci trandafirii toti suspina tremurand o moarte neimplinita...

Sentiment