valsul lui decembrie

rodul dragostei e floarea iernii...

afara ninge din nou cu iarna mea din vis
Sade ma tine in viata,decembrie-i atat de-aproape
silentios desenez un cer cum infloreste-n albul ideal
si-ncep sa straluceasca noptile pe cerul violet
ce frumoasa e iubirea in ploia lunii lui decembrie
ma rezem incetisor de cerul poleit de stele
e dor inimii de eternitatea iubirii tale
imi amorteste tacera frageda si-mi gusta rece asteptarile
timpul meu rezeama a ta singuratate

ingenunchez fragilitatii zambetului asternut in palme
cerneala alba cuge invizibila intr-un fragment de gheata
e doar un decembrie visator si fara de sfarsit
imi infloresc pe chip zambetele cu miros de orhidee geruite
modelez pana si fluturi albi din roua lacrimilor inghetate
doar asa stiu sa renasti pentru mine
doar asa imi ramai decor al noptii albe pe un curcubeu de sticla

timpul isi pierde respiratia
aripile lebedelor stau suspendate-n agonie
porumbelul alb de noaptea imi naste emotia revederii tale
muzica imi umple timpul alb ascultand serenada iernilor
doar trandafirii joaca valsul lui decembrie in albul puritatii
e seara cand ninge cu flori albe de cires
brodeaza amintirile cu noi in volane de dantela alba
sti sa ma fredonezi cum iasomia imi iubeste chipul
si totusi samburele lui decembrie ma tine fara lacrimi

anotimpul fara tine nu poarta nici un nume

imi esti petala de zapada topita pe trandafirul inimii

tonul tau alb nu ma poate insela

stiu ca ti-e atat de dor...

Sentiment